Articol 1

Turismul de mâine va avea rădăcini în comunitățile locale. O comunitate înfloritoare este foarte mult legată de locul ei specific; unde oamenii lucrează împreună, unde vizitatorii se pot simți ca acasă, iar locuitorii își pot hrăni și împărtăși dragostea pentru loc.

Având în vedere această viziune asupra viitorului, GAL Bazinul Dornelor din Romania, alaturi de GAL Meetjesland din Belgia si GAL Angus din Scotia pornesc impreuna intr-o călătorie de descoperire a unei lumi noi, încă necunoscute. unde entuziasmul, inspirația și dorința de a descoperi lucruri noi sunt forța motrice din spatele căutării lor pentru ingredientele potrivite pentru un viitor nou și diferit pentru turism.

O aventură în care drumurile sunt uneori drepte, alteori întortocheate, mereu rătăcitoare.

Cu provocări neașteptate pe parcurs.

Cu mentori inspiratori care ajută la trecerea pragurilor.

Cu colegi de călătorie curioși care se alătură pe drum și ajută la determinarea direcției.

Cu simțul frumuseții și al gustului pe drum.

Cu surprize minunate pe drumurile alese.

Când călătorii se întorc în lumea veche după ani de aventură, ei sunt schimbați pentru totdeauna. Au lăsat bagaje în urmă și aduc cu ei noi amintiri. Daruri care vor transforma și lumea veche.

Povestea acestei aventuri, a oamenilor care li s-au alăturat în călătorie și a locurilor, puteți citi în această publicatie. Facem vizibil ceea ce funcționează, pentru această comunitate și în acest context. Împărtășim darurile noastre pentru a te inspira, cititor curios, ori de câte ori vrei și tu să pleci într-o călătorie.

Articol 2

De la îndeplinirea obiectivelor până la celebrarea succeselor împreună și împărțirea cadourilor

Laura Albu, facilitator proiect Destinatii Infloritoare

Un cadou este ceva ce călătorii l-au învățat pe parcurs, o schimbare de atitudine sau de gândire care vine din ascultarea și explorarea împreună cu ceilalți. Prin schimbul de cadouri, reînvățăm și noi, ajungem la perspective suplimentare și dobândim din nou cunoștințe noi. Din această călătorie, grupul de călători aduce înapoi următoarele daruri, pe care le-au descoperit împreună și pe care și-ar dori să le împărtășească în continuare cu ceilalți: implicarea comunității locale în înființarea inițiativelor turistice, învățarea să colaboreze și să cocreeze bine în grupuri sănătoase pentru a se dezvolta proiecte concrete inspiratoare și continuă să creeze o mișcare prin construirea de punți cu ceilalți.

„Ceea ce am învățat în colaborarea dintre cele trei regiuni Meetjesland, Angus și Tara Dornelor este să ne uităm la potențialul nostru de creștere ca oameni, afaceri și organizații locale. Să ne spunem mai des poveștile noastre personale și profesionale. Să facem fiecare efortul de a primi oaspeții noștri și de a le spune cu pasiune povestea locului nostru. Să lucrăm cu îndrăzneală spre unde vrem să ajungem. Și, la fel de important, mi-am dat seama că trebuie să învăț cum să merg pe bicicletă pentru a mă putea alătura unui tur cu bicicleta la urmatoarea mea vizita. Vă mulțumesc tuturor, pentru că în cadrul proiectului Destinatii infloritoare am reusit să facem sa ne înflorească atât locurile, dar și relațiile dintre oameni. Baftă, ne vedem la ocazii si proiecte speciale asemanatoare!

PS: Pentru noi , continuă proiectul, alimentat de inspirația prietenilor noștri din Meetjesland și Angus. Rămâneți pe fază!” –Monica David – Saru Dornei- gânduri după schimbul din mai 2022

„Darurile din acest proiect: atâtea amintiri ale tuturor oamenilor, vizite.. Amintirile sunt pentru totdeauna. Puntea pe care o construim între culturile noastre. Nu știam că avem atât de multe în comun. Avem mai multe în comun, decât ne deosebim. Uneori uităm asta. Când întâlnim oameni în viața reală, simțim din nou acest lucru. Redescoperim ceea ce știam deja, dar ce era sub suprafață.” – Carmen Cruceanu, Panaci.  #FD2020

„Îmi amintesc că am devenit mândra pentru că alți oameni erau interesați de proiectele noastre” – Luminita Niculita, Ciocanesti.

“Când aprinzi o lumânare cu o lumânare, nu își pierde niciodată lumina. Am învățat multe și ne inspirăm pentru a le aduce în proiectele noastre”. Vasile Cozan, Panaci.

De la control la leadership generativ

GAL Bazinul Dornelor a făcut o mișcare conștientă de la „vorbirea despre sectorul turistic” la „experimentarea și lucrul cu sectorul turistic”. Această mișcare se poate face doar făcând loc pentru oportunități și oferind colegilor de călătorie un loc la masă. Această abilitate necesită competențe speciale de conducere care ajută la asigurarea faptului că organizația servește oamenilor și scopului: leadership-ul generativ. Oamenii și misiunea devin centrul rețelei. Conducerea menține spațiul deschis pentru conectarea și conversațiile dătătoare de viață. Acest spațiu servește la învățarea colectivă, descoperirea și împletirea paradoxurilor. Necunoașterea este îmbrățișată și intențiile pozitive sunt recunoscute: oricine vine, orice s-ar întâmpla, lucrăm cu ceea ce este acolo. Conducerea generativă are încredere în ceea ce apare. Răspunsul la „cum” este „da”.

„Mi s-a schimbat mentalitatea: acum mă simt ca un „ambasador al schimbării”. Privesc diferit comunitatea mea locală „plictisitoare” și mă simt responsabil să fac ceva pentru comunitatea mea.” – Monica David

“Am învățat cum să ne spunem povestea, am văzut cum cineva era atât de natural. Autentic. Am învățat din asta.” – Adrian Crucianu, Saru Dornei.

„Îmi amintesc de dansuri scoțiene; îmi amintesc că făceam lucruri pe care nu le făceam niciodată înainte, îmi amintesc că voiam să învăț engleza, acest proiect m-a ajutat foarte mult.” -participant in proiect

De la a explica la a face și a experimenta

De fiecare dată când încercăm să explicăm „aceasta”, descoperim că funcționează mai bine să lăsăm oamenii să intre în experiență. Abia atunci înțeleg cu adevărat cum funcționează. Crearea conexiunii intre spațiu și timp pentru ca călătorii să intre în experiență și din propriile lor povești să poată descoperi ce posibilități există aici pentru viitor.  Cel mai bun mod de a prezice viitorul este să-l creăm împreună, cu un grup larg de părți interesate: locuitori, vizitatori, antreprenori, factori de decizie, experți în diverse domenii, alte domenii de politici precum patrimoniul, sportul, natura… Dezvoltarea unui plan comun limbajul stimulează a face lucruri împreună. Comunitatea înfloritoare apare în colaborare, co-creare și responsabilitate comună. O invitație puternică pune călătorii în mișcare. Este nevoie de timp pentru a face visul comun vizibil pentru noii călători și pentru a ajuta la conturarea lui în continuare. Poveștile despre proiecte care au fost deja realizate duc la inspirație pentru alții.

“Îmi amintesc când am început această aventură, dar nu aveam idee unde vom ajunge.” eterna calatoare Laura Albu.

Articol 3

Andrei: ne aflăm în Panaci, în Țara Dornelor, în partea verde a Bucovinei și vrem să va prezentăm afacerea noastră de familie, și anume, păstrăvăria. Încă din copilărie, pe când mergeam la pescuit pe rău, visam să am foarte mulți pești și iată că visul s-a îndeplinit încă de acum cinci ani.

Ana: chiar dacă suntem o familie mică, suntem într-un continuu proces de dezvoltare, atât noi, cât și păstrăvăria noastră.

Andrei: ceea ce este important de punctat în legătură cu păstrăvăria noastră este faptul că noi nu vrem doar să creștem păstrăvul, ci să oferim clienților noștri o experiență culinară deosebită cu produsele noastre locale, care, de altfel, sunt și foarte apreciate: păstrăv afumat, zacuscă din păstrăv afumat, paște cu păstrăv și smântână și multe altele. Faptul că sunt și bucătar de meserie e un plus. Încerc să aduc cât mai multe ingrediente și produse noi pe piață pentru a le integra apoi în preparatele mele.

Ana: suntem motivați să creștem împreună și să avem o gama largă de produse de calitate. Gal Bazinul Dornelor ne-a adus foarte mult noroc și experiențe inedite, fiind factorul principal al motivației noastre de a ne dezvoltă și de a formă legături între comunitatea noastră și comunitățile din Belgia și Scoția.

Andrei: că tot vorbeam de vizită în Scoția, acolo ne-a atras atenția festivalul local de afumat peștele. Acest fapt ne-a făcut să vrem și noi să aducem acest festival aici. Totodată, ne-am bucurat să facem parte din grupul de acțiune al proiectului Destinații Înfloritoare și că am avut ocazia să cunoaștem niște oameni plini de idei, chiar dacă ei erau din aceeași comunitate că și noi. Am legat prietenii, dar am și făcut planuri, proiecte, circuite de destinații cu aceștia. Sperăm, de asemenea, să ne unim ideile și cu alți membri din comunitate care nu au participat în destinații înfloritoare.

Ana: ne-am deschis noi orizonturi în tot ceea ce privește gastronomia și băutură.

Andrei: oamenii se adună acolo unde tot timpul este ceva pe masă. În această zona unde ne aflăm, este un loc cu cea mai pură apă din lume: Aqua Carpatica care este chiar lângă noi. Cred că fiecare teren de aici are câte unul sau chiar două izvoare și ar fi păcat să nu ne valorificăm ce ne-a lăsat natură.

Ana: apă este, într-adevăr, cel mai de preț și avantajos lucru de aici. Datorită ei noi avem un peste atât de bun. Natură este ajutorul nostru în această privința, da contur împrejurimilor. La fel de important este și aerul curat din zona. De ce oamenii cumpără apă la sticlă, când pot să vină aici și să se bucure de aer curat și de un întreg cadru pur? Este așa ușor să ne bucurăm de lucrurile simple!

Andrei: natura din zona Bucovinei ne ajută foarte mult și de aceea avem atât de multe produse apreciate de consumatorii noștri. Ne bucurăm foarte mult că am putut avea ocazia de a vizită Scoția și Belgia și că am reușit, iată, să punem în practică și la noi ceea ce am văzut acolo. Deja am început să dezvoltăm proiecte cu membrii cu care am fost acolo cu acest proiect și să dezvoltăm o mică destinație înfloritoare a noastră. Curajul nostru de a face aceste lucruri inovative care nu mai sunt pe piață noastră vine de acolo. Am avut ocazia de a vizită în Belgia un restaurant cu stele Michelin și unde am servit tipar; era ceva regional, al lor. Așa am vrea și noi, că peștele nostru să fie în toate restaurantele din zona.

Ana: vrem că oamenii să știe că la noi pot mânca un păstrăv foarte bun, marinat, sau pregătit în alt mod, poate cu smântână și să fie un continuu tranzit de oameni. Cei ce mănâncă la noi să aducă la rândul lor și alți oameni să se bucure de preparatele noastre.

Ana: cel mai important din acest proiect este faptul că ne-a ajutat să formăm o legătură cu ceilalți din comunitatea noastră. Cel mai recent proiect este acela al foișoarelor și creează practic, un circuit pentru turiștii care ne calcă pragul în zona. Noi, neoferind spații de cazare, îi recomandăm pe vecinii noștri care dispun de acest lucru. Majoritatea celor care vin aici și gustă din produsele noastre vor să le cumpere și să le ducă și acasă, de aceea noi oferim și această posibilitate de a lua produse la pachet.

Andrei: scopul nostru este acela de a uni comunitatea care s-a format prin acest proiect. Deja ne recomandăm unii pe alții și cred eu, prin acest lucru, îi vom atrage și pe ceilalți. Credem că așa vom înflori că destinație. Proiectul destinații înfloritoare ne-a oferit atât nouă, cât și celor din Scoția și Belgia șansă de a face un schimb de experiențe. Așa cum noi am mers la ei și le-am vorbit despre locurile noastre de acasă, așa am vrea să vină și ei la noi să împărtășim din experiențe. Așa am avea toți parte de un circuit complet de experiență.

Ana: credem că v-am stârnit curiozitatea despre acest colț de răi și că în curând vor avea parte și ei de acest circuit la noi acasă.

Articol 4

Marilena:  Ne aflăm în prezent la Muzeul Național al Apelor Nebănuite de la Ciocănești, creat în 2007, unde am funcționat anterior, Aceste exponate, aceste ouă fierte, au necesitat o mutare la nivelul doi al Casei de Cultură în 2014. Noi avem o expoziție de ouă fierte premiate în prima sală a muzeului, care este una dintre cele două secții ale muzeului. Este un eveniment anual la Ciocănești, în preajma Paștelui, care atrage un număr mare de meșteșugari, cei mai mulți din oraș. Aș spune că acesta este unul dintre locurile cu cea mai mare concentrație de anomalii. Că familie, am dus mai departe tradiția clocitului ouălor, care a fost transmisă de generații întregi de strămoșii noștri și sperăm să o transmitem cât mai bine generației următoare. Vizitatorii pot vedea ouă din toată România, dar pot vedea și ouă de la Ciocănești, inclusiv ouă albe și negre și ouă cu modele geometrice. De asemenea, pot lua parte la atelierele pe care le facem aici, la Ciocănești, pentru copii și tineri adulți în timpul vacanței, dar nu exclusiv. O mulțime de oameni, inclusiv vizitatori, au învățat cum să fiarbă ouă și au participat la concursul de fiert ouă și la festivalul ouălor fierte, pe care nu le-aș fi putut organiza de una singură. Fiica mea, Luminița, mă ajută de mult timp în tot ceea ce fac la Ciocănești. Aș vrea să fac și o scurtă descriere a ceea ce facem noi aici.

Luminița: Aproape că pot spune că în fiecare vară, împreună cu sora mea, organizăm aceste ateliere, bineînțeles cu mama noastră, în care ghidăm turiștii să exploreze misterele clocitului ouălor și pot spune că, de când am început să practic clocirea ouălor, la vârsta de patru ani, mă pot declara un expert în acest domeniu. În același timp, ne dorim că tânăra generație să respecte aceste tradiții, să învețe despre ele, să le pună în practică.

Marilena: De asemenea, Luminița și sora ei Laura participă în fiecare an la concursul anual de fiert ouă și în fiecare an primesc un certificat, o recompensă, și chiar au învățat mulți tineri cum să fiarbă ouă, nu numai la muzeu, ci și acasă. Aveam multe de învățat, dar avem și multe de arătat oamenilor din Belgia și Scoția și de dat idei. De asemenea, lucrăm bine cu oamenii din Bazinul Dornelor, după cum probabil știți. Până acum, am lucrat împreună la fiecare proiect. Știți că Ciocăneștiul a fost parte din fiecare proiect care a putut fi făcut în zona noastră și vor mai fi și alte proiecte în viitor. Lucrăm bine împreună cu ei și spunem că vom lucra și cu cei din Belgia și Scoția. Când vorbim despre Țară Dornelor, putem spune că a înființat un ecobrunch cu degustări de alimente tradiționale în comună noastră. Acolo, am putut prezența toate alimentele locale, cum ar fi mâncăruri cu păstrăv, preparate din lapte, preparate din carne și multe altele. Atunci când am lucrat cu oamenii din regiunea Dornelor, am fost foarte impresionați de faptul că multe dintre tururile lor ghidate au avut loc nu doar într-un singur loc, ci poate în șapte sau opt sate sau zone diferite din regiune.

Marilena: Da, și aș vrea să mai vin și eu aici cu câteva completări. Ceea ce m-a fascinat foarte mult a fost faptul că atunci când am mers în vizită la una din sălile unde s-au organizat acele întâlniri aveau foarte multe obiecte vechi adunate de la localnici și voiau și eu să organizeze un muzeu. Un muzeu care, probabil, va fi cât de cât asemănător cu cel care se află aici la Ciocănești. Deci se păstrează tradițiile și la ei. Am găsit o asemănare între noi și ei și chiar am fost fascinată de asta. De asemenea, fermele de vaci de acolo pe care le-am văzut…am găsit asemănare. Și la noi localnicii, aici în zona de munte, aș putea spune că asta ar fi o ocupație de baza pentru noi, creșterea animalelor, și mai ales rasă Angus pe care o găsim și aici la noi în Bucovina, în zona de munte.  Chiar și eu am o mică fermă acasă cu acele animale și chiar am fost foarte interesată de această vizită la fermă, de faptul că sunt foarte primitori, am comunicat foarte bine cu ei și cu cei din Belgia și cu cei din Scoția. Am fost încântată de ceea ce mi-au povestit, dar am fost foarte încântată de faptul că mi-au cerut părerea în a povești toate aceste obiceiuri și tradiții de la noi din Bucovina pentru a organiza și ei ceva asemănător, niște workshopuri asemănătoare cu ale noastre și faptul că pe viitor ei au luat în calcul să organizeze acel proiect în anul 2024 unde vom fi invitați și noi să promovăm tradiția încondeierii ouălor din Bucovina. Și ouăle încondeiate de Ciocănești, un proiect foarte mare pe care ei vor să-l organizeze. Ideea venind așa pe parcurs, prin acele workshopuri pe care noi le-am organizat și nu numai: peisaje foarte frumoase, și la ei, dar și la noi. La noi se pot vedea munții și pădurile de brazi și molid, la ei câmpurile întinse unde agricultură este în floare. Și avem și noi foarte multe de învățat de la ei, dar și ei pot veni aici să vadă ceea ce facem noi, ce practicăm, tradițiile pe care le ducem mai departe. Și a fost o colaborare strânsă, să spunem așa, și sperăm că din această experiență să ducem mai departe ceea ce am învățat, să punem în practică și în valoare ceea ce am învățat noi din acest proiect din destinații Înfloritoare.

Marilena: Noi, cei din teritoriul Gal Bazinul Dornelor, am fost foarte impresionați de excursiile pe care belgienii și scoțienii le-au organizat la diferite ferme, cum ar fi fermele de vaci, unde puteai încerca diferite produse. Ne-am gândit să facem același lucru și în zona noastră, cel puțîn la Ciocănești, chiar dacă deja facem tururi ghidate la ferme turistice cu degustări de produse tradiționale, cum ar fi balmoș, mămăligă, cas, urdă și alte lucruri care se fac acolo. Ne gândeam să punem la cale un tur ghidat în care să folosim doar bicicletele. Chiar dacă în Ciocănești sunt câțiva kilometri de pistă de biciclete, ne gândim să punem în practică această idee în centrul comunei, chiar dacă această pistă de biciclete este mai degrabă un traseu montan pe un drum de țară. Comună Ciocănești face o treabă foarte bună pentru a păstra vii tradițiile și obiceiurile, cum ar fi cloșcă, țesutul, plutaritul și multe altele. Ne dorim că toți cei care vin aici să ia parte la toate aceste activități și tradiții pe care încercăm să le punem în valoare. Având în vedere că este o comună foarte frumoasă și un muzeu în aer liber datorită modului în care sunt construite casele, toți cei care vin aici chiar pot stă mult timp, deoarece avem activități pentru toate tipurile de turiști. Muzeul Ciocănești are foarte multe de oferit turiștilor și foarte multe lucruri de făcut, așa că noi, tinerii din comună Muzeu Ciocănești, așteptăm cu nerăbdare să ne vizități

Luminița: Că să facem o corelație cu proiectul Destinații Înfloritoare în care ne-am alăturat eu împreună cu mama mea, aș putea spune că în Ciocănești totul este înfloritor, începand de la oameni, de la casele cu motive tradiționale, ouăle încondeiate, dansurile populare, costumele populare, absolut totul am putea spune că la noi la Ciocănești este înfloritor.  Pe mine m-a impresionat foarte mult faptul că numele comunei noastre Ciocănești provine de la ciocănari, de la fierarii care băteau fierul cu ciocanul și făureau armele domnitorului Ștefan cel Mare. De asemenea și numele de Meetjestland din Belgia provine de la o vârtelniță, adică ceea ce ne atestă faptul că și la ei în trecut se practicau torsul lânii, și alte obiceiuri asemănătoare cu acesta. Pe mine m-a impresionat și faptul că am întalnit acolo oameni primitori, oameni care se observă cu ochiul liber că au foarte multe idei de pus în aplicare. De asemenea, m-a impresionat și ideea pe care am văzut-o în Belgia și în Scoția, cu acea masă a prieteniei, dacă putem să o numim așa, unde turiștii se puteau așeza că să socializeze, să discute anumite aspecte pe care le aveau de discutat sau pur și simplu într-o după masă să se întalnească acolo. Și am mai observat acolo și niște oameni foarte harnici, de asemenea, mai ales când am vizitat fabrică de în. Am observat că ei chiar se ocupă și de agricultură, inclusiv și de creșterea animalelor, obiceiuri întâlnite că să zic așa, în câmp, prezente și la noi, și ne bucurăm foarte mult că am găsit aceste asocieri între România și Belgia sau Scoția. Nouă chiar ni s-au cerut sugestii referitoare la faptul cum ar putea să influențeze ei tinerii belgieni că să păstreze tradițiile la fel cum o fac românii, sau ce ar putea să implementeze la ei în țară că să atragă tinerii belgieni să fie preocupați mai mult de tradiții, de lucru manual, de tot ceea ce ține de această arie și am fost chiar profund impresionați că nu doar noi suntem cei care avem de învățat, ci și cei din Belgia și Scoția

Articol 5

 

Marinela: Am venit să vedem o expoziție de incubație a ouălor și aș dori să vă împărtășesc câteva informații cu privire la acest proces. Apoi folosim o seringă pentru a goli ouăle albe, în special cele crescute în casă, făcând o mică gaură cu acul seringii și extrăgând conținutul. Le curățăm și le uscăm înainte de a aplica ceară de albine pe dosul alb. Folosind acest gadget numit Chisite, încălzim ceara naturală și o aplicăm direct pe ou cu ajutorul unui bec și al lămpii. Este un băț de bază făcut din lemn cu o țeavă de cupru introdusă în mijloc. Îl folosim pentru a pune ceara pe ou după ce acesta a fost penetrat. Pentru a începe, facem câteva marcaje cu un creion, apoi aplicăm ceara de albine pe fundalul alb și folosim vopsea albă pentru a crea modelul pe oul cu model. În prima fază, ceara este folosită pentru a trasa liniile principale ale oului model și orice alte zone albe. Aici, voi crea un desen de stea cu opt colțuri, cunoscut uneori sub numele de simbolul soarelui. Acest ou va fi înmuiat în galben după ce desenul din ceară de albine este aplicat pe fundalul alb, pe măsură ce progresez de la culori deschise la culori închise. Pentru a obține fundalul galben, voi scufunda piesa în gălbenuș galben timp de 15 minute înainte de a o usca.

Voi veni aici cu ceara galbenă și voi realiza modelul pe oul cu model cu ceară galbenă. Când voi termina, tot ce vreau este ca ceara să rămână galbenă pentru ca desenul meu să fie vizibil. În pasul următor, voi acoperi acest ou cu cremă de cărămiziu. Voi folosi ceară de albine pentru a crea un fundal roșu și apoi cerneală roșie pentru a crea un model pe un ou cu model. După ce voi înmuia acest ou în culoarea neagră, îl voi îndepărta de culoare și va arăta așa. Pentru a mă potrivi cu culoarea de fundal a oului, am decis să nu folosesc negru ca și culoare a modelului. Acesta va arăta așa după ce voi scoate ceara din el. Îl voi ține deasupra unei lumânări aprinse sau a unei alte surse de căldură, voi aplica ceară în patru faze și apoi o voi îndepărta. Poate dura de la două ore până la șase ore pentru a crea chiar și cele mai simple modele pe un ou de găină sau de rață. Când vine vorba de ouăle de gâscă și de struț, voi depune o săptămână întreagă de muncă. În trecut, obișnuiam să ne referim la aceste ouă ca fiind „ouă lucrate”. Ouăle încondeiate din Bucovina au o mulțime de simboluri pe ele, iar culoarea este extrem de deosebită. Cromatica va fi prezentată și de Luminița, care va expune și aceste simboluri.

Luminița: Da, fiecare simbol și fiecare culoare au o semnificație. De exemplu, culoarea albă sau fundalul alb al oului reprezintă puritatea, culoarea galbenă reprezintă bogăția, culoarea roșie reprezintă dragostea sau sângele Mântuitorului, iar culoarea neagră, care este culoarea satului nostru, reprezintă patima Mântuitorului. Oamenii din Ciocănești, care sunt foarte credincioși și merg des la biserică, au făcut această legătură între credință și oul de Paște. Și pe ouăle încondeiate sunt modele geometrice, care se regăsesc și pe casele din comunitatea noastră. Am putea spune că culorile de pe ouăle încondeiate, de pe case și de pe costumele populare seamănă toate cu culorile florilor, datorită proiectului Destinations Flourishing, din care facem parte și la care am participat. Putem spune că comunitatea noastră este o adevărată destinație înfloritoare.

Marinela: Da, și încă mai lucrăm la ouălele prăjite, mai ales la aceste replici. Cu linia verticală și linia orizontală, care reprezintă viața și moartea, ajungem la crucea pascală sau la semnul sfintei cruci, care poate fi prezentată în mai multe moduri. În acest caz, arată astfel. Găsim stelele sau steaua cu opt colțuri, care este același simbol pe care îl desenez pe ou. Aceste desene geometrice de pe ouăle de Ciocănești le numim „brazde”. Ele sunt formate dintr-un cerc, care reprezintă ciclul vieții sau cele patru anotimpuri, un dreptunghi sau un pătrat, care reprezintă înțelepciunea, și o linie ondulată, care este un semn al apei curgătoare în această zonă muntoasă și are legătură și cu ceea ce fac oamenii care trăiesc aici pentru a-și câștiga existența. Iată câteva exemple: căruța ciobanului sau bățul ciobanului, dar și ștergarul sau prosopul. Așadar, are legătură și cu ceea ce fac femeile din zonă pentru a-și câștiga existența. Vedem, de asemenea, spicul de grâu, care este un simbol al bogăției. Deci, de exemplu, aceasta este o imagine a copacului vieții. Din nou, acesta este un model extrem de vechi. Dar spirala vieții este, de asemenea, unul dintre cele mai vechi modele și simboluri pe care le puteți găsi pe ouăle fierte. Ouăle din Bucovina, în special cele de la Ciocănești, au o mulțime de simboluri pe ele.

Luminița: Noi am încercat să susținem și să evidențiem aceste tradiții atât în Belgia, cât și în Scoția. Am făcut și o expoziție de ouă fierte și am încercat să arătăm cum erau tradițiile noastre. În 2024, vom face același lucru și în Belgia. Au fost foarte impresionați de obiceiul ouălor încondeiate și de cât de mult țin oamenii din Bucovina să păstreze vii aceste obiceiuri și tradiții. După cum vedeți, nu ratăm nicio ocazie de a purta rochia tradițională. Așa că atunci când vorbim despre cloșitul ouălor și toate tradițiile care merg împreună cu acesta. Credem că costumul popular spune cel mai mult despre noi, iar oamenii care trăiesc aici îl poartă la toate festivalurile pe care le organizăm. Când tinerii și copiii merg la biserică duminica sau în zilele de sărbătoare, majoritatea poartă mai multe costume tradiționale pe care le-au făcut mamele lor. Acest lucru ajută la păstrarea vie a acestor tradiții.

Articol 6

 

Ne aflăm în satul Muzeu Ciocănești, în fața unei case tradiționale. Este o casă cu modele geometrice. Aceste modele pot fi găsite în Ciocănești nu doar pe case, ci și pe costumele populare și pe ouăle prăjite. Este o casă cu modele, cu aceste brazde pe care le găsim sub streașina caselor, și are un design unic. Sunt modele adevărate, iar oamenii din Ciocănești le spun „puii de pe case”. Sunt pe casele din Ciocănești încă din 1948, când a fost construită prima casă cu modele tradiționale. Și astăzi se folosește aceeași metodă. Atunci când sunt realizate, se pune un strat de ciment și tencuială pe perete, iar apoi se realizează modelul cu ajutorul jetului de nisip. Fie că rochia populară, fie că ouăle prăjite sunt sursă ideii. Gresia este pusă peste stratul de ciment și ipsos și sculptată în ciment cu o daltă. Apoi este vopsită în culori mai stinse care se potrivesc cu zona. Datorită modului în care au fost construite casele, comună a fost numită comună muzeu în 2003. După aceea, consiliul local le-a spus tuturor că trebuie să își pună propriile desene pe case. Guvernul local este, bineînțeles, și el implicat. Acestea le oferă oamenilor din Ciocănești uneltele și vopselele de care au nevoie pentru a păstra această tradiție.

Comună Ciocănești face o treabă foarte bună pentru a păstra vii tradițiile și obiceiurile, cum ar fi cloșcă, țesutul, plutăritul și multe altele. Ne dorim că toți cei care vin aici să ia parte la toate aceste activități și tradiții pe care încercăm să le punem în valoare. Având în vedere că este o comună foarte frumoasă și un muzeu în aer liber datorită modului în care sunt construite casele, toți cei care vin aici chiar pot stă mult timp, deoarece avem activități pentru toate tipurile de turiști.

Comună Muzeu Ciocănești are foarte multe de oferit turiștilor și foarte multe lucruri de făcut, așa că noi, tinerii din comună Muzeu Ciocănești, așteptăm cu nerăbdare să ne vizitați.

Articol 7

 

Laura: Carmen, ce-ai descoperit atunci când ai ajuns aici? Ce ai văzut în acest loc și de ce crezi că această casă minunată, Casa Luș, este locul care a găzduit atât de mulți oaspeți? 

Carmen: Deja știți că orice poveste frumoasă începe la sfârșitul unei povești urâte. Locul din care venisem era foarte mare, zgomotos și fără culoare. Mă simțeam foarte tristă și am hotărât că sunt la vârsta când ar trebui să merg să-mi găsesc liniștea într-un loc plin cu verdeață. Atunci au început căutările și așa am ajuns aici. La început era un loc plin de gunoaie, dar totuși, ceva m-a atras. Mi-am zis în sinea mea că orice loc poate fi curățat și făcut să arate impecabil. Am curățat, am aranjat și din fericire natura deja îmi dăruise flori și nu a fost nevoie să plantez prea mult. Am aranjat lucrurile și am făcut casa aceasta ca pentru sufletul meu. Așa s-a dezvoltat acest loc, în fiecare zi contribuind cu câte puțin. 

Empatizând cu oamenii din orașele mari care stau și se sufocă, mi-a venit ideea să dezolt aceast loc într-unul turistic. Dacă oamenii care simt ce am simțit și eu, nu au ocazia să locuiască o viață într-o asemenea minunăție, eu le voi putea oferi șansa de a vizita o astfel de locație și să se bucure de liniște, aer curat și oameni primitori. Cu această idee am pornit la drum.Am încercat să mă adaptez la tot ce se întâmplă aici din punct de vedere tradițional, pentru că, din fericire, aici încă se mai păstrează tradițiile. Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni și astfel, eu am găsit femei harnice, care știu să se respecte între ele și care apreciază locul în care trăiesc. Așa a început viața mea aici.

Carmen: Suntem aici în conceptul de Destinație Infloritoare. Prin acest proiect încercăm să vedem modul în care locurile creează o interacțiune umană, în special, pentru cei care vin să vadă acest loc mirific din satul Coverca, comuna Panaci. Această legătură, face ca turistul să nu fie turist, ci un oaspete care este așteptat și primit cu drag de către comunitate. Cum crezi că transformă sau a transformat acest loc, toți oamenii care au venit pe aici? Consideri că venind la tine au cunoscut mai mult comunitatea?

Carmen: Aș vrea să menționez că eu fac un altfel de turism. Cei care vin aici, sunt considerați musafirii noștri, iar niște musafiri trebuie tratați cu multă atenție. Atunci când au pășit aici, ne-am așezat la masa cu ei, am povestit despre evoluția acestui loc și unii chiar și-au vărsat oful și și-au spus episoadele triste din viața lor. Toți oamenii care vin, află lucruri noi despre această zonă și despre țară. Sunt lucruri pe care ei nu le cunosc și sunt foarte impresionați de istoria pe care o povestesc sătenii.

Laura: Suntem într-un loc înfloritor, înconjurat de toate decorațiunile pe care le-ai pregătit de-a lungul timpului. Sunt curioasă cum te simți acum și câți ani au trecut de când te-ai mutat aici?

Carmen: De 10 ani.

Laura: Ești la granița dintre cel care vine și cel care rămâne. Ai devenit locuitor al zonei, dar în același timp ți-ai păstrat caracterul de persoană care vine din afară. Cum se simte Carmen de la Casa Luș în relație cu comunitatea din jur? Ai dezvoltat prietenii în acest proiect cu Destinații Infloritoare?

Carmen: Trebuie să recunosc că atunci când am venit aici, comunitatea nu m-a primit cu brațele deschise. De aceea, ca să fac locul înfloritor, a trebuit să schimb câteva obiceiuri. Spațiul acesta era un loc părăsit, unde foarte multă lume își depozita gunoiul. Odată cu venirea mea, acest lucru trebuia întrerupt. Au apărut foarte multe întrebări la adresa mea, vizavi de faptul că vreau să schimb ceva ce nu a fost schimbat niciodată. Am scos din acest loc 5 camioane de gunoi. Acum însă, am prieteni. Totuși nu poți lega multe prietenii strânse, pentru că oamenii țin la terenuri și le-au moștenit. Dacă vrea cineva să facă o schimbare în zonă, are nevoie de permisiune. Întâi permisiunea comunității și apoi a autorităților locale. Spre exemplu dacă vrei să construiești un pod peste râu, trebuie să vorbești cu vecinii și să-i convingi să fie de acord, dacă nu, se vor supăra foarte mult pe tine și riști să nu ai o colaborare frumoasă pe parcurs.

Laura: Mă gândeam la conexiunile din proiectul Destinații Înfloritoare, în care încercam șă punem împreună mai multe afaceri, ce vor colabora între ele, pentru a transforma această destinație în ceva înfloritor și de vis. De multe ori, prietenii nu sunt neapărat vecinii noștri, dar putem colabora cu alte pensiuni, cu asociații de ecoturism, producători locali și poate că lucrurile se vor schimba puțin. Poate ai un alt grup de prieteni cu care să creați evenimente împreuna.

Carmen: Da, cu o parte din persoanele care au fost în acest proiect, deja colaborăm. Colaborăm cu ferma, cu Adrian Cruceanu care face lactatele, cu Andrei de la păstrăvărie, cu doamna Hunea cu care facem „schimb” de turiști. Întradevăr, prin acest proiect am cunoscut oameni noi. 

Laura: Ce spuneți și de cei de la Ciocănești?

Carmen: De cei de la Ciocănești știam de mult, dar nu-I cunoșteam personal. Pe doamna Marilena și pe Luminița de la muzeu, le-am cunoscut chiar prin acest proiect. O mare plăcere mi-a făcut să-i cunosc și pe cei de la Țara Dornelor, care organizează evenimente foarte interesante. Am luat parte la primul ECO-BRUNCH pe care l-au organizat aici în zonă, chiar la Panaci la doamna Hunea. Am colaborat, ne-am ajutat și recunosc că au proiecte foarte frumoase de mediu și de fiecare data când am ocazia fac și voluntariat. Am cunoscut oameni frumoși, cu care pot dezvolta în continuare această zonă înfloritoare și cu care pot crea proiecte frumoase.

Articol 8

Laura: Ați trecut prin doi ani grei de COVID. Acești ani au constituit o  provocare foarte mare pentru multă lume din zonă. Unii și-au abandonat afacerile, alții au fost nevoiți să se regândească. Gândindu-ne la toate provocările prezentului, cum ar fi pandemie, război, cum arată fața turismul în viitor, din perspectiva Casei Lus. Cum crezi că s-ar putea dezvolta lucruri interesante și înfloritoare chiar în timpul unei provocări?

Carmen: În timpul pandemiei a trebuit să ne extindem. Regula de distanțare socială, ne-a făcut să mărim spațiul unde se servește masa. Această intervenție, a costat o investiție destul de mare. Trebuie să recunosc că aceasta și-a spus cuvântul abia după trei luni jumătate cât am stat închiși. Apoi a venit o perioadă foarte bună din punct de vedere turistic în zona montană. Era extrem de important și necesar să facem acea investiție.

Din punctul meu de vedere, în urma pandemiei foarte mulți oameni vor să stea cât mai separați, adică nu mai vor să stea în pensiuni cu foarte multe camere. Oamenii și-au pierdut plăcerea de a socializa. Aici la Casa Luș, a fost inevitabilă interacțiunea și socializarea. În momentul rezervării, i-am preîntâmpinat că aici la Casa Luș este necesar să se comunice. Dacă ei nu vor, atunci serviciile noastre nu se adresează pentru ei. Acest lucru mi-a dat de gândit că trebuie să fac câteva locații mai mici pentru turiștii care au nevoie de intimitate. 

Laura: Există activități pe care Casa Luș le oferă și care sunt legate de celelalte puncte ale Destinațiilor Înfloritoare? Cum ar fi un grup de Yoga sau echipe de Team-Building. Consideri că legătura dintre oaspeții tăi, spre exemplu, cu participarea la Eco-Brunch sau faptul că pot intra în contact cu producători locali și cu alte destinații turistice ca Domeniul Cailor le-ar putea schimba durata pe care și-o petrec aici? Crezi că ar ajuta acest lucru?

Carmen: Da. Toți turiștii care au fost cazați la noi în timpul Eco-Brunch-ului au luat parte la acest eveniment. Indiferent că au fost la Panaci sau în altă parte, toți au participat la Eco-Brunch. De asemenea au fost și la Ciocănești și la Sarul Dornei. Ne-am reîntâlnit cu turiști care și-au dorit să stea la noi, dar din lipsă de locuri au fost nevoiți să se cazeze în altă parte. Mulți dintre turiști și-au cumpărat produse de la Adrian Cruceanu sau păstrăv de la Andrei. Ei au intrat într-o interacțiune foarte frumoasă și deja mi-au trimis mesaj cu următorul Eco-Brunch de anul acesta. Se va desfășura la Domeniul Cailor.

Laura: La Dorna Arini .

Carmen: La Dorna Arini deja oamenii se gândesc să facă rezervări în sensul acesta. Există activități mereu. Consider că elementul legat de mâncare în zonă este o nișă foarte bună ce atrage turiști. Oamenii de aici din zonă cunosc să facă o mâncare grozavă. 

Laura: De asemenea aveți și cea mai bună apă.

Carmen: În special apa care este recunoscută deja ca cea mai bună din zonă. Mi-aș dori să dezvolt un proiect ca Eco-Brunch, dar să nu fie unul clasic. Ar fi bine să fie mai multe pensiuni, să facem în timpul săptămânii un program, în care să mergem zilnic să mâncăm la diferite locații. Spre exemplu, turiștii doamnei Hunea să vină o zi la mine și turiștii mei să meargă odată la dumneaei, apoi la altă pensiune și tot așa. Este un mod foarte plăcut în care turiștii se pot bucura de toate bucatele din zonă. 

Laura: Înainte de a merge afară, în sânul lucrurilor frumoase, ce înseamnă înfloritor pentru Carmen la Casa Luș

Carmen: Pentru mine înfloritor înseamnă în primul rând să respecți natura. Eu zic că nu poți înflori decât dacă respecți ceea ce ți-a oferit Divinitatea fără ca tu să investești. Dacă respecți natura, împreună cu oamenii de lângă ea, lucrurile chiar pot înflori foarte mult, atât de mult, încât ai putea să construiești o altă pensiune alături. Degeaba ai o clădire frumoasă, daca nu ai un spațiu curat lângă tine. Locul acesta poate înflori, din punct de vedere turistic, doar pentru că ți-a oferit Divinitatea acest lucru.

Articol 9

Laura: Ai încercat să elaborezi vreun plan al diversificării activităților, prin care lumea să petreacă mai mult timp aici la tine la pensiune?

Carmen: Mereu am încercat să-mi selectez turiștii, pentru că, din păcate, în România turismul la munte se asociază cu grătarele și cu muzica la maxim 

Laura: Am observat că fiecare colț din această grădină are o atmosferă proprie. Există banca aceea unde un grup poate să povestească și un alt loc în care se poate servi masa. Ce te-a inspirat? Acesta s-a transformat într-un loc extraordinar în care ai atât de multe spații de pace, liniște și creștere interioară. Mereu ne-am întrebat cum poate un loc să spună ce vrea? 

Carmen: Mie îmi dă o stare foarte bună sunetul apei și foșnetul frunzelor. Locul asta l-am gândit prima dată să fie deasupra apei. Apoi, ca să satisfacem dorințele turiștilor, am făcut și o zonă de grătar. Pârăul este o binecuvântare pentru noi și pentru cei care apreciază liniștea. De multe ori susurul apei îți oferă o liniște pe care alții nu o înțeleg. Locul ăsta până după foișoare era plin de gunoaie. Vedeai râul pe partea din drum, dar pe partea aceasta nu-l vedeai, doar îl puteai auzi. Acest lucru m-a ambiționat și am început să caut o soluție pentru a putea vedea apa curgătoare.

Laura: Să stai lângă brazi și mesteceni este un lucru deosebit. Atunci când ai început să faci o promovare pensiunii tale, te-ai gândit ce fel de oaspeți vrei să primești? Spuneai mai devreme că nu vrei ca oricine să vină să perturbe acest miracol.

Carmen: Bineînțeles. Foarte greu îți dai seama de ce reprezintă turistul printr-o convorbire telefonică. Dacă pleci cu gândul că orice turist e ca și tine, atunci este binevenit oricine. Din păcate nu putem spune asta. Cei care și-au dorit să vină cu boxele gigantice și cu sacoșa de la Kaufland, au fost atenționați. Evident, nu le-a convenit și nu au revenit. Noi nu am făcut o promovare pompoasă, doar ne-am bazat pe transmiterea recenziilor bune din gură-n gură.

Laura: Astfel ați avut ocazia să întâlniți oameni cu aceleași gusturi ca și a dvs.

Carmen: Am apreciat că au venit oameni care aveau același plăceri și aceleași dorințe ca și la o  vacanță pe munte.

Laura: Acesta reprezintă celebrul spațiu de extindere în perioada de COVID?

Carmen: Da. Aceasta este extinderea despre care vorbeam. La început a fost de fapt o terasă. Aceasta nu ne-a ajutat foarte mult, dar în pandemie am fost nevoiți să păstrăm distanța. Am luat decizia să închidem și să extindem spațiul acesta.

Laura: De unde v-a venit ideea de a decora fiecare colțișor cu copaci, cu trunchiuri, cu căsuțe etc. ?

Carmen: Probabil ați observat că eu am chestia asta cu inima?

Laura: Am analizat toate inimile de peste tot.

Carmen: Atunci erau deja două ferestre și mi-am zis că decât să le închid, mai bine las ferestrele ca și cum ar fi parte din ea. Aici fiind o terasă, am hotărât să lăsăm sentimentul că aceasta aparține căsuței.

Laura: Și acești minunați copaci au crescut în interior?

Carmen: Amuzantă este povestea. Atunci aveam nevoie de susținere la tavan și am hotărât că decât să pun un stâlp slab, mai bine găsesc o variantă care să-ți lase sentimentul că e un copac care a crescut aici.  Tot ce a rămas de făcut a fost să-i aduc înăuntru.

Laura: Frumoasă istorioara. Este bine că ați reușit să găsiți o soluție. Acolo sunt un fel de recipiente de colectat laptele?

Carmen: Da. Acele recipiente nu mai erau bune de folosit și am zis că ar fi bine să le pictăm și să le păstrăm ca design.

Laura: Vad ca ați făcut și o căsuță pentru păsărele.

Carmen: Da.

Laura: Îmi plac inimile tale, se vede că ați depus suflet și sperăm ca prin poveștile noastre despre aceste locuri minunate, să putem trezi sufletul celor care ajung sau vor să ajungă pe aceste meleaguri. 

Carmen: O parte din inimile astea pe care le vezi tu în casa sunt aduse chiar de către turistii care au revenit. Au văzut stâlpul cu inimi și când au revenit și-au pus inima în el.

Laura: Înseamnă că sunt datoare cu multe inimi, pentru că am revenit de atâtea ori și de fiecare dată nu am adus o inimioară.

Carmen: Da, dar eu cred că cel mai important este faptul că ți-am câștigat inima ta

Laura: Cu siguranță. Acest loc face parte din locațiile mele preferate. Mă reîntorc mereu cu drag.

Carmen: Mă bazez pe cei care încă nu au reușit să-și aducă inima, dar care totuși au rămas mulțumiți. Sunt sigură că le-am câștigat inima. 

Laura: Aici e locul pentru luat masa, o hrană comestibilă, dar și o hrană sufletească. Multumim foarte mult Carmen că ne-ai găzduit aici.

Carmen: Si eu mulțumesc din suflet.

Laura: Speram ca cât mai multă lume bună să vă calce pragurile.

Carmen: Doamne ajută. Îmi doresc lume bună și când spun bună nu mă refer la statut. Lume bună la suflet, care prețuiesc și înțeleg munca și sufletul cuiva. 

Laura: Da, un loc pentru prieteni. Este foarte fain când poți să ai o afacere, pe care să o dezvolți și care să-ți aducă multe satisfacții sufletești. 

Carmen: Nu-i deloc ușor, dar e afacerea pe care o fac este din inimă și plăcere. E afacerea de la care nu am asteptări spectaculoase din punct de vedere financiar, dar care totuși reușește să-mi aducă tot confortul și liniștea de care am nevoie. Sunt mulțumită de ce mi s-a întâmplat. Dacă tot suntem în locul acesta, vreau să menționez că bârnele astea care nu susțin absolut nimic, sunt bârnele de la căsuța dărâmată.

Laura: Este minunat cum ați reușit să păstrați elemente din vechea locuință.

Carmen: Am păstrat doar bârnele ca amintire. Aici a fost căsuță care avea în mijloc o sobă, un pat și o masa. Nu aveam semnal, nu aveam televizor, nu aveam nimic. Prindeam doar Radio Iasi și făceam puzzle când veneam la munte, înainte să începem să facem lucruri frumoase.

Laura: Dacă ar fi sa dai timpul înapoi, atunci când ai luat hotărârea să creezi acest loc, există ceva pe care l-ai face diferit? Ai lua o altă decizie? Și daca da, care ar fi aceasta?

Carmen: Aș face clădirea un pic mai sus ca să poți avea o priveliște mult mai amplă și splendidă. Într-adevăr, poate fi departe de pârău, dar poți face oricând o plimbare la el. Aș face-o mai sus, nu mult, doar un pic, ca atunci când privești spre geam să poți vedea drumul. Când venisem pentru prima dată aici, abia vedeai o mașină în săptămână. Acum, din păcate nu trec foarte multe, dar ne mulțumim cu ce avem.

Articol 10

Laura: Cum l-ați descrie pe acest personaj misterios Vleju și ce le-ați spune unor copii cu care v-ați întâlni pentru prima oară?

Mihai: Să se desprindă puțin de tehnologie și să între în lumea imaginației, să caute noi îndeletniciri care să-i ajute în formarea lor că adulți. Aici învață cum să fie atenți la detalii, și cum să își dezvolte o atenție distributivă, lucruri care îi vor ajută în meseriile pe care le vor practică în viitor.

Laura: Va lipsește lucrul cu copiii din atelierul clasic? Ce i-ați învățat?

Mihai: Îmi lipsește foarte mult. După anul 1997, de când n-am mai ocupat funcția de director, i-am învățat sculptură tradițională. Eu am abordat două meșteșuguri: prelucrarea lemnului artistic și prelucrarea osului. Am luat 18 titluri olimpice la Sibiu, reprezentând mereu județul Suceava. La început, la concursuri ne lăsau aș participăm cu câte doi copii, că mai apoi, văzând că ne descurcăm foarte bine, să ne crească numărul copiilor ce pot participa. Zonele care nu erau bogate în tradiții și nu aveau ce să prezinte la concursuri au fost șterse de pe lista, precum : Constanța și Călărași. Îmi amintesc că am întâlnit acolo o doamna din Harghita ce purta îmbrăcăminte tradițională din Bucovina și am întrebat-o de unde le are. Răspunsul a fost pe măsură, era din Bilbor, familie înrudită cu cei din Dodu, și de acolo venea ținută acesteia.

Laura: Ce întreprinderi căpătau copiii de la atelier ?

Mihai: Am avut un copil care a fost de 7 ori olimpic, care mai apoi a ajuns colaborator la Muzeul Astra și masterand în anul 1.

Laura: Copilul de care ne spuneți practică sculptură în lemn că dumneavoastră, cu lada de zestre?

Mihai: El a început cu troiță. Când era în școală primară, mai exact în clasa a cincea, a avut șansă de a-l lua cu mine la concurs. Eu am organizat și nouă ediții ale Târgului Meșteșugăresc aici în Vatra Dornei. A fost un succes.

Laura: Când ați organizat acest târg?

Mihai: În 2006-2007, 9 ediții. După ce n-am mai fost director au apărut niște probleme cu banii iar visul de a organiza a zecea ediție, jubilara, devenea din ce în ce mai departe de a se întâmplă. Acest copil de care va tot spun a avut un mare succes, și-a vândut toate creațiile. Era un copil foarte frumos, cu o dexteritate nemaipomenită și foarte atent la detalii. A luat mereu locul I, până în clasa a XI-a, pentru că, având deja peste 18 ani când trecuse în clasa a XII-a, nu a mai putut participa legal, a fost doar colaborator.

Laura: Aveți o satisfacție mare atunci când va gândiți cu acești copii cu care ați lucrat au ajuns mari în domeniu?

Mihai: Da, am copii care au ajuns în Germania, în Spania.

Mihai: Petre Țăranu, primarul, a strâns cadrele didactice și intelectualii din zona și ne-a împărțit în comisii de cercetare. Eu am făcut cercetare etnografică alături de un fost elev de al meu, viitorul ginere, fotograf de profesie. Astfel încât, împreună am început să căutăm și sa pozăm. În 1987 am făcut o cercetare etnografică în zona Razasiei, în cele trei comune: Dorna Arini, Saru Dornei și Păltiniș. Panaci s-a dezvoltat mult mai târziu prin intermediul unor ciobani care aveau oi și stupi cu albine. Panaci a ajuns cunoscută deoarece, aici se preparau fel și fel de medicamente din seu de oaie, cu ceară de albine, rășină, ceapă etc. Panaci vine de la panaceu, așa s-a dezvoltat comună.

Laura: Este foarte interesant cum se formează comunitățile.

Mihai: Am făcut și cercetare etimologică. Am fost întrebat de către primar de unde vine numele meu de Bleju. Într-o notă amuzantă răspund că poate s-au îmbătat secretarii și, fiind vrej, aceștia au trecut Mihai Vleju. M-am pus să fac cercetare etimologică în acest scop. Am aflat de la un unchi de-al meu povestea numelui, într-un final. M-am dus cu bunicul meu la Ungheni, am trecut dincolo de Chișinău că să căutăm niște berbecuți pentru pielicele; am luat un taxi din gara, dar ce fel de taxi, era o căruță cu roți de lemn, cu 2 scânduri, cu un cal cu jug, hățuri de funie, căpăstru de funie, un bici și după ce ne întreabă unde vrem să mergem, strigă: Diii Blajine ! Și atunci s-a făcut legătură și am întrebat ce înseamnă blajen ? Păi e un cal rapcigos, slab, costelit, care abia se târâie. Și de acolo știu că au venit strămoșii noștri prima dată în zona Neamțului, din Basarabia, în timpul războiului ruso-turc, și s-au mutat în zona Slătioara și apoi în Blajeni, prin 1848, când razesii de aici au câștigat un proces lung de 20 ani cu Constantin Ipsilante.

Laura: Interesante poveștile astea despre etimologii, cu cariere frumoase; poate o să ne ducem să ne arătați din ce ați mai lucrat și să ne spuneți care vi se pare mai interesant pentru că și în proiectul nostru Destinații Înfloritoare, încercăm să aducem oameni în locurile în care pot află povești că cele spuse de dvs. și să învețe lucruri noi, un să sculpteze în lemn pentru că e greu, dar măcar să vedem procesele de continuare a tradițiilor, pentru că iată, cum spuneați, tinerii noștri stau doar cu ochii în ecrane, nu mai au abilități practice, nu mai pot să se concentreze sau să lucreze în echipa.

Mihai: Am avut elevi francezi, am avut prin Rotary elevi din Japonia, Rusia, Olanda, Spania, America; eu le-am pregătit materialul și le-am explicat la nivel general, apoi le-am demonstrat partea de lucru iar ulterior, am făcut desene cu fiecare. Și s-a lucrat pe bucățele de lemn și am realizat linguri de lemn sculptate pe care fiecare le-a luat acasă.

Laura: Mulțumim tare mult pentru povești; încercăm să colectăm de peste tot aceste povești de suflet ale locului și sperăm să-i facem să fie mai interesați de tradiții și de meșteșuguri; chiar și acum îmi povestesc scoțienii și belgienii cu care am fost mai demult la dvs., cât de mult au fost impresionați de modul în care ați lucrat cu copiii.

Articol 11

Am participat la proiectul „Destinații înfloritoare”, care a fost un proiect de cooperare; am avut o vizită de studiu în Belgia și am avut un schimb de experiență în Scoția. Am înțeles noul concept al Anei Polock, „Flourishing Destinations”, și vrem să scoatem în evidență tot ceea ce avem mai frumos, mai curat și, mai ales, să scoatem în evidență întreaga zonă. Astăzi, am avut ocazia să ne întâlnim cu toți participanții la acest proiect.

În cadrul acestui proiect, am inclus ca participanți atât producători locali, cât și oameni care lucrează în industria turismului și avem mari speranțe că, cu ajutorul Flourishing Destinations, vom reuși să transformăm această regiune a Dornelor într-o destinație care nu este doar fantastică, ci și un model pentru întreaga Românie. Vă sunt recunoscător și vă aștept cu drag la următoarea noastră întâlnire în Bazinul Dornelor (Vasile Cozan, președintele GAL Bazinul Dornelor).

Articol 12

Maricica, spune-mi ce crezi că înseamnă această idee de „Destinație înfloritoare”. Când a apărut această idee pentru prima dată în grupul tău și cum a apărut?

Ideea ne-a venit în 2019, când urma să începem un nou proiect. Ne-ați dat ideea de „Destinație înfloritoare”, ceea ce a dat proiectului nostru numele Țara Dornelor, o destinație ecoturistică înfloritoare. Și, pe baza acestei idei de Destinație înfloritoare, am venit cu ideile și activitățile proiectului. Este vorba mai mult despre creșterea economică a destinației, așa că am încercat să implicăm localnicii și activitățile lor, am extins rețeaua de ecoturism și am invitat producători, meșteșugari și o mulțime de proprietari de pensiuni să se alăture asociației. Acești oameni formează acum un întreg și, lucrând împreună, am început să creștem partea economică a destinației. Așadar, proiectele pe care le aveam până în acel moment se refereau doar la promovarea destinației ca destinație de ecoturism. Acest proiect, care se desfășoară între 2019 și 2023, este ultimul pas în dezvoltarea economică a destinației.

Monica, ai fost, de asemenea, parte din comunicarea cu partenerii noștri din Belgia și Scoția încă de la început. Ce s-a schimbat datorită modului în care ai vorbit cu ei, ce idei noi au apărut și ce lucruri deosebite crezi că s-au întâmplat?

Da, sunt de acord. Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat de la partenerii noștri din Scoția și Belgia a fost cum să lucrăm împreună. Aveam o mulțime de lucruri bune în desfășurare la nivel de destinație, dar nu știam cum să le conectăm bine sau cum să lucrăm bine unii cu alții. Am făcut acest lucru prin realizarea seriei Eco-Branch și prin alte lucruri. Vă vom povesti mai multe despre asta mai târziu, dar ne-am dat seama că și ghizii, meșteșugarii și producătorii locali trebuie să învețe cum să spună mai bine povestea lor și povestea locului dacă vor să fie mai vizibili pentru turiști. Și cred că asta se potrivește bine și aici. Începem să ne vedem pe noi înșine într-un mod nou. Este cel mai important lucru pe care l-am învățat, chiar mai mult decât toate lucrurile frumoase pe care le-am văzut și le-am făcut. De la mâncarea locală, la locurile frumoase pe care le-am văzut, la fermele la care am mers, ne-am dat seama că toate aceste lucruri se întâmplă deja în zonă. Trebuie doar să le promovăm și poate chiar să alcătuim niște pachete turistice complete care să includă experiențe. Experiențele locale, reale, așa cum a spus unul dintre colegii mei, sunt cea mai bună modalitate de a ne asigura că banii rămân în comunitate și o ajută să se dezvolte. Să crească frumos și în armonie, și da, sper ca într-o zi să îi învăț chiar și pe fermierii care nu știu cum să aibă grijă de animale cum să facă o prezentare powerpoint de la o scroafă, lucru pe care am văzut că este posibil când am fost la Meetjesland. Așadar, ca să îmbin puțin partea practică cu cea de prezentare. Și cred că, dacă vom reuși să facem asta, vom fi câștigat jocul.

Articol 13

În acest moment, procesăm aproximativ 2500-3000 de litri de lapte în fiecare zi în zona noastră din fabrică dedicată acestui scop. Pe lângă propriul nostru efectiv de vaci de lapte, cumpărăm lapte de la fermierii locali din Neagra Sarului.

O mare varietate de brânzeturi sunt disponibile în această locație, inclusiv varietăți afumate și neafumate, precum și alte tipuri de produse proaspete, cum ar fi iaurtul și brânza de vaci. Cinci dintre acestea sunt produse de munte, cum ar fi svaiter, telemea, brânză moale, brânză afumată și neafumată, iar noi nu folosim culturi de lapte în producerea niciuneia dintre ele, astfel încât toate sunt 100% naturale. Toate acestea sunt produse montane. În produsele noastre se folosește doar lapte și cheag.

Avem un depozit frigorific aici, iar produsele sunt păstrate la temperaturi între 2 și 4 grade Celsius până când sunt gata să fie expuse și vândute în Piața de alimente din Vatra Dornei. În cadrul acestui proiect, am vizitat o fermă de lactate din Belgia, cu o divizie de prelucrare a laptelui și un magazin la intrarea în fabrică. Am vorbit despre modul în care se fabrică brânza și despre rețetele pe care încercăm să le aplicăm când am fost acolo. Ceea ce am apreciat a fost atractivitatea estetică a ambalajului. Ei folosesc ambalaje din ceară care sunt ecologice. În plus, am observat cum se promovează la intrarea în fermă când am fost acolo. Ei povestesc povestea familiei lor la masa fermierului, unde călătorii pot vedea ce are de oferit această fermă în timp ce trec pe acolo. Vrem să o punem în aplicare și la poarta fermei, unde va fi cunoscută ca Masa Fermierului, unde putem povesti propria noastră poveste de familie.

Ne-am format prietenii, ne-am ajutat reciproc și a fost un grup bun. Nu am fost singur pe parcursul întregii experiențe.

Grupul de acțiune locală Bazinul Dornelor, din care am făcut parte, a fost o experiență minunată și aștept cu nerăbdare să particip la viitoarele inițiative organizate de organizație și să îndemn și alți fermieri, procesatori și tineri să facă același lucru, deoarece sunt excelenți.

Ca urmare, produsele lactate produse în unitatea noastră ar putea fi disponibile în magazinele din Vatra Dornei. Vatra Dornei are o piață alimentară unde călătorii pot cumpăra unele dintre produsele noastre, le pot gusta și apoi ne pot telefona pentru a le expedia în alte părți ale națiunii odată ce se întorc acasă. În plus, mulți călători iau articolele noastre cu ei în călătoriile lor și le vând în alte țări. Chiar și în afara Australiei, acestea au fost bine primite, ajungând în Bruxelles, Austria, Canada și SUA.

În timp ce vă povesteam despre o fermă de produse lactate din Belgia, unde am văzut vaci și un magazin de prezentare la poarta fabricii, am văzut că nu ofereau doar propriile produse lactate, ci și pe cele ale producătorilor locali. Am căutat, de asemenea, să aducem în această locație o varietate de articole locale, naturale și organice.

Este un mare succes pentru turiști, deoarece sunt produse organice și 100% naturale, iar noi primim deseori complimente pentru calitatea produselor noastre.

O altă oprire pe itinerariul nostru este o pensiune agroturistică, pe care o operăm noi înșine. Pe lângă faptul că oferim cazare, le oferim oaspeților noștri și posibilitatea de a pregăti mese folosind ingrediente de proveniență locală, cum ar fi carnea de vită, laptele, brânza și ouăle de la ferma noastră. La o conferință din Belgia, am prezentat compania noastră de familie, care include creșterea animalelor, prelucrarea laptelui, un magazin alimentar la o piață de alimente și o pensiune agroturistică. De asemenea, am adresat și am răspuns la întrebările colegilor noștri de acolo. „Destinații infloritoare” În timpul conversației, am primit numeroase comentarii pozitive. Gal Bazinul Dornelor (Grupul de acțiune Bazinul Dornelor) este un grup de acțiune local cu care sperăm să colaborăm. Lucrăm la actualizarea pensiunii de agroturism pe care am început-o cu procesarea laptelui pentru a promova relații bune cu partenerii și colaboratorii noștri din grupul de acțiune locală.

Articol 14

Laura: Suntem cu Felicia Hunea la pensiunea Eco Hunea. Astăzi vrem să aflăm mai multe despre comorile pe care le ascunde și despre secretul care reușește să-i aducă pe toți turiștii. De ce vine atât de multă lume aici la pensiunea dumneavoastră?

Laura: Pensiunea noastră se poate lăuda cu o mâncare absolut fabuloasă și cu o atmosferă caldă și primitoare. Este minunat să-ți găsești un loc din care să te încarci cu energie. Cred că acești factori sunt primordiali pentru orice turist care călătorește și pensiunea Eco Hunea reușește să-i respecte. Am observat că acordați o atenție deosebită confortului. Spre exemplu, acest ciubar care are o formă interesantă și care probabil este foarte întrebat de către turiști. Ce alte comodități oferiți?

Felicia: Oferim în primul rând șansa de a te relaxa complet aici în acest foișor. De asemenea, această piramidă, efectul de piramidă, care îți transmite senzația că aparții locului și că toate problemele lumești de fapt nu există. Este important ca oaspeții să-și atingă obiectivul atunci când pășesc la noi, acela de a se degaja și de a lăsa grijile departe de sufletul lor.

Laura: Ați menționat că una dintre aspectele importante este mâncarea cu care vă serviți turiștii. Aici este singurul punct gastronomic locat din toată Tara Dornelor. Cu ce sunt serviți oaspeții dvs?

Felicia: Ca orice gospodar, îi hrănim pe oaspeți cu produse obținute natural din curtea noastră. Spre exemplu cu păstrăv, cu brânză de vaci, cu ouă, mămăligă, supă, friptură din animăluțe etc. Preferăm să punem în valoare mâncatul sănătos, de aceea creștem căprițe, oi, văcuțe, găini, bibilici și curci. Avusesem și iepuri, dar din păcate nu au rezistat mult.

Laura: Este impresionant cum reușiți să oferiți un sentiment autentic ca cel din copilărie. Cu ce alte produse vă mai mândriți?

Felicia: Avem albine de la care scoatem mierea. Oaspeții apreciază sufletul pe care îl depunem și acuratețea cu care lucrăm. Sunt îndrăgostiți de fagure.

Laura: Povestiți-mi cum a luat naștere această idee, această pensiune? Ați visat dintotdeauna să aveți o casă plină cu oaspeți sau a apărut în drumul vieții? De cât timp vă ocupați cu această gospodărie?

Felicia: Am început să dezvolt acest loc de rai din 1996. De 26 de ani trăiesc și respir liniște, confort și natură. La început erau doar două camere, dar îmi plăceau enorm. Acum avem 6 camere și toate se bucură de oameni frumoși. Faptul că puteam comunica cu musafirii, că le pot afla poveștile și ca pot cunoaște oameni impecabili m-a făcut să rămân atrasă de activitatea mea.

Laura: Am observat că toată treaba o faceți împreună cu nora, cum este să lucrați într-o atmosferă familială?

Felicia: Da, împreună cu băiatul care au acum 8 camere, pentru că s-au extins. Este impresionant să poți combina plăcerea cu familia și cu un mic job.

Laura: Acum în special când este foarte multă lume în weekend. Puteți găzdui un grup întreg?

Felicia: Da, aceștia au venit la nora mea. Ea deseori face petreceri și asta constituie o atracție. Ne mai vin și preoți și profesori. Este minunat să cunoaștem tot tipul de oameni.

Laura: De ce credeți că se simt oamenii bine aici la pensiune? De ce se reîntorc oamenii aici?

Felicia: Toți turiștii sunt impresionați de modul cum gătesc. Apoi, atmosfera care este aici le depășește pe toate. Dacă sunt familii cu copii, aceștia adoră să privească animăluțele. Pentru copii este o curiozitate extrem de mare și le admiră cu atenție. Cel mai plăcut lucru este atunci când vin cu cănuța ca să ia lapte direct de la văcuță.

Laura: Am înțeles ca v-ati atestat. Multa lume face produs montan, la brânzeturi, la carnuri. Dumneavoastra aveti atestat ca produs montan rosiile?

Felicia: Inclusiv rosiile. Avem un solar foarte mare. Acela este cu adevarat eco, pentru ca eu imi fac sămânța și mi-o tratez cu zer. După le stropesc cu apă, cu lapte și cu bicarbonat. Atunci când sap în solar pun mult bălegar gras de capră și de oaie. Aceste aspecte favorizează creșterea și dezvoltarea lor.

Laura: Care au fost momentele din viata pensiunii si a Feliciei Hunea care v-au inspirat cel mai mult? A fost vreun moment deosebit?

Felicia: Au fost mul mai multe.

Laura: Daca ar fi sa va amintiti vreunul dintre ele, care ar fi?

Felicia: Ar fi Eco-Branch-ul care a fost la noi. Le-a plăcut atât de mult, încât nu se mai dădeau duși.

Laura: Despre nora dvs spuneati ca va urmeaza. De ce și cum ați convins-o?

Felicia:Nu, n-am convins-o. Ea a lucrat alături de mine pe tot parcursul procesului de dezvoltare. La fel ca și mine este atrasă de oameni buni. Este ușor să lucrezi atunci când îți place ceea ce faci.

Laura: Am observat că nu faceți prea multă promovare, acest lucru se întâmplă doar prin recomandari. Care sunt oamenii care vin aici? Cum testati oamenii care vin și care este calitatea pe care vă bazați atunci când vin turistii.

Felicia: Apreciez oamenii pozitivi, care nu critică și care știu să aprecieze mâncarea . Suntem selectivi, dar avem și încredere în oameni. Vin foarte mulți din cunoștințele noastre, din recomandări. Deseori nu știi cine îți vine în casă, de aceea ne bazam pe recenzii.
Laura: Vin ca la niște prieteni. S-a schimbat ceva de-a lungul timpului prin interacțiunea cu oaspeții?

Felicia: Mulți dintre ei vin si ne ajuta cu animalele, cu fânul și cu treburi casnice. Sunt la fel ca o adevărată familie, drăguți, atenți și respectuoși.

Laura: Spunea-ti că este foarte greu să găsești ajutoare în zonă și că este dificil să vă descurcați cu toate chiar și cu ajutorul norei dvs. Ce este cel mai greu în menținerea acestei pensiuni ca una autentică, unică și călduroasă?

Felicia: Ne-am adaptat, este greu, dar reușim totul împreună ca familie. Deja copii care vin pe aici îmi zic bunica: “Hai la Felicia, hai la bunica, la Felicia”.

Laura: Cum credeti că puteți convinge tinerele să vină să vă sprijine? Aveti ajutoare aici de nadejde cu care sa puteti sa va dezvoltati?

Felicia: Speram ca romanii nostri sa se intoarca acasa si cu ajutorul bunului Dumnezeu o sa facem mai multe. Asta e toata speranta.

Laura: Noi multumim foarte mult pentru ca sunteti asa o gazda minunata și că tratați turiștii ca pe o adevărată familie.

Articol 15

Ne aflăm în Tinovul Mic, Sarul Dornei, un loc turistic popular în Țara Dornelor. Este un mic loc verde din iubita noastră Bucovină, despre care poate nu mulți știu, dar acum pot vedea cu ochii lor ce loc deosebit este. Pe lângă faptul că este o arie naturală protejată, aici se găsesc habitate importante de plante și animale.

Este un loc liniștit, pașnic, unde ne putem îndepărta de viața agitată a orașului. Putem să ne aducem copiii, familia și prietenii cu noi.

Acest traseu tematic are panouri de interpretare turistică pentru ca oamenii care vin aici să poată afla lucruri importante despre viața care este protejată în acest loc, pe care noi îl numim Lumea tăcută a Tinovului sub lupă.
Vom vedea în jurul nostru copaci care pot fi vechi de sute de ani, dar care nu au crescut foarte mult, deoarece trăiesc într-o zonă umedă și mlăștinoasă care este unică pentru Tinov.

Vor fi, de asemenea, movile de mușchi verde pe tot terenul. Acești mușchi păstrează apa de ploaie în sol și oferă plantelor de aici nutrienții de care au nevoie. Și mă bucur să văd că este perioada din an în care mumbacarita este în plină înflorire. Este uimitor, iar tufa albă iese în evidență. Deoarece este o zonă protejată, nu putem lua nimic cu noi, cu excepția fotografiilor și a ramei, așa cum faci tu astăzi.

Este… Nu sunt sigură. În calitate de grup de ecoturism, treaba noastră este să încercăm să îmbunătățim zona din punctul de vedere al turismului responsabil. Treaba noastră este să găsim aceste locuri, să le aducem în atenția oamenilor și să le explicăm de ce este important să găsească alte locuri decât cele pe care le cunosc deja. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne aflăm astăzi într-un loc atât de special, unde v-am invitat, pentru a vorbi despre Destinații înfloritoare, un proiect care este important pentru noi. Noi ne considerăm o Destinație înfloritoare datorită traseelor de drumeție pe care le avem. Avem peste 400 de mile de trasee de drumeție în munți. De-a lungul anilor, am construit trasee de cicloturism pentru ca oamenii să poată veni și să se bucure de aerul proaspăt de munte. Aceste trasee pot fi dificile uneori, dar sunt foarte importante pentru tonusul tuturor. Încercăm să îmbinăm latura gastronomică, care aduce oameni din toată țara la acest proiect, cu latura naturală, pentru că nu ne lipsește deloc cadrul natural. Acest lucru este ușor de văzut cu ochii tăi. Peste tot este natură și liniște, iar noi așa invităm oamenii să ni se alăture.

Articol 16

Noi, cei de la Domeniul Cailor Bucovina suntem împatimiti iubitori de animale și in special de cai.Situați in Dorna Arini, una dintre cele mai frumoase comune din Ţara Dornelor in inima Bucovinei, o destinație apreciată pentru frumusețea locurilor, bunătatea și ospitalitatea oamenilor. Aici a luat naștere un vis din copilarie in urma cu 7 ani. Protagonistul principal este Cristian Marian Ioneac care ne mărturisește -Pasiunea pentru cai o am încă din copilarie, de când negociam cu alocația și banii stranși din perioada sarbatorile de iarna pentru a  achiziționa în fiecare primavară un manz de la unchiului meu.Din păcate acest lucru nu sa materializat, atunci.

Anii au trecut iar dupa o perioadă petrecută în afara garnițelor țarii, reîntors in Bucovina, dorința nu s-a stins practic niciodată. Cum viața are cursul său si lucrurile au evoluat a inființat propria afacere auto-sustenabila care se ocupa de achizitionarea cailor,cresterea si ingrijirea acestor minunate necuvântătore.- Primul frizian achiziționat, un exemplar impunător, baroc, Peter care a devenit o legendâ vie, care va fi mereu un punct de reper in istoria noastră.Treptat am ajuns să achiziționez mai mulți cai din diferite rase.

Cei care viziteaza acest tărâm pot avea parte de plimbări de poveste,pe trasee pitorești , călare sau cu trăsura trasă de cai în locuri îndepărtate de agitația orașelor.

Deasemeni se pot bucura de câteva zile petrecute în mijlocul naturii,admirând in toată splendoarea lor Masivul Rarău,Pietrele Doamnei, Pietrosul Bistrițe, Giumalăul și intorcănd privirea pot zări Varful Oușorul.

Cu toate că pasiunea si perseverența pentru tot ceea ce facem crește exponențial cu fiecare zi, in pofida crizei economice care nu ezita să afecteze majoritatea afacerilor, sa făcut resimtită nevoia de a îmbogati cunoașterea și de a aduce un aport de experiență, pentru a putea oferi oaspeților noștri trăiri noi atunci cand suntem aleși să fim gazda lor.

De curând am avut parte de o benefica experiență alături de proiectul Destinații Înfloritoare  prin care cunoașterea noastra in domeniul în care activam sa fie  inbogatita, ceea ce ne-a convins de efectele pozitive ale schimbului de informații si ajutor reciproc  între producatorii locali, consilieri și cercetători: „Dacă se face în mod corect, acesta poate ajuta producatorii și familiile lor să obțină nu numai un rezultat economic mai bun, ci și să găsească o modalitate mai satisfăcătoare de a-și face munca.

Convingerea noastra in urma acestui schimb de experienta prin intermediul Destinatii Înfloritoare este ceea că succesului micilor afaceri locale este direct proporțională cu stransa colaborare intre aceștia.